Fratia mosnegilor. Partea intai.

Dupa cum ziceam in primul post de pe acest blog, m-am tot gandit la toate legaturile mele cu persoanele in varsta ( aviz celor amatori de glume de autobaza, sa nu inteleaga gresit aceste legaturi) si voi profita de timpul ramas pana la un interviu, timp in care nu am timp sa ma apuc si sa termin ceva serios la birou, pentru a scrie cate ceva despre aceste legaturi. In primul rand, eu nu merg pe principiul „varsta aduce cu sine respect din partea celorlalti”.
Faptul ca eu sunt nascut in ’90 si altcineva in ’52 e o treaba care tine doar de decizia (sau intamplarea) parintilor de a-si transmitele genele. De ce mentionez ca nu merg pe acest principiu ? Pentru ca nu de putine ori mi s-a intamplat sa aud expresia „eu sunt mai in varsta si ar trebui sa ma respecti ” adresata mie sau altora..adica cum? Daca tu ai mancat seminte si ai jucat table o viata intreaga si ai 60 de ani, asta inseamna ca eu care am 22 ar trebui sa te respect pentru ca daca scadem varsta mea din varsta ta rezulta un numar > 0 ? In nici un caz. Respectul se castiga, nu vii cu el by default. Eu inteleg ca inainte vremurile erau altele si ca nu aveai prea multe chestii de facut in afara de uzina/munca la camp (sau cel putin asa zic cei care au apucat sa munceasca in vremurile comuniste, nu oameni care au 25-26 de ani si-mi explica ce greu era pe vremea raposatului), dar asta nu inseamna ca vremurile nu au evoluat.
Conflictul dintre generatii este mai aprins ca oricand, probabil si datorita faptului ca intre timp avem ceva tehnologie pe care cei in varsta nu o inteleg. Revenind la respect, o persoana care stie sa se faca respectata prin vorbe/fapte merita, intr-adevar, respectul meu sau al altora, dar din moment ce asteapta respect doar din cauza varstei, merita catapultata intr-o groapa plina cu piele de pui fiarta. In al doilea rand, in momentul care eu dimineata ma urc in autobuz (subiect pe care il voi dezbate sigur ) si tu mirosi a bursuc umed peste care au trecut 8 tancuri, cum astepti ca eu sa te respect si sa-ti vorbesc frumos, din moment ce simturile mi se contopesc si incep sa vad jumatate verde, jumatate maro de la mirosul pe care-l emani. Sapunul este, din cate am putut sa constat, o chestie destul de exotica in Romania. Si oricat ar incerca lumea sa ma convinga, nu pot sa nu ma enervez pe faptul ca batranii se plang de faptul ca pensiile sunt mici si ca din cauza asta, sa zicem, n-ar avea bani de un sapun si de un deodorant, dar lasa bani la biserica duminica sau platesc nu stiu cat pe un pomelnic, bani pe care ar putea mult mai bine sa-i investeasca intr-o substanta cu efect benefic senzorilor olfactivi ce apartin oamenilor pe langa care trec sau langa care stau, ca deh..e vorba de cativa lei.
Or fi probabil si cazuri izolate care nu fac subiectul dezbaterii mele. Asa ca gasesc absolut natural faptul ca vin afurisit la birou si injurand si batjocorind, din moment ce am stat langa un mort in autobuz. Inca ma mir de faptul ca scaunele din autobuze nu se topesc datorita mirosului. As putea trece si peste chestia cu autobuzul pentru ca, sa zicem, e aglomerat, e ingramadeala. Tot bun. Dar cei ce sunt din Iasi sau cei care au stat in Iasi stiu probabil parcul din Podu Ros de langa posta. Am oroarea de a trece pe acolo aproape in fiecare dimineata la ora 7:30-8  in drum spre facultate sau in drum spre birou si daca este vreun loc ce poate sta ferm in picioare in fata unui morman de cadavre din punct de vedere al mirosului, asta este locul ( Da! oamenii ies din casa probabil mirosind a hoit la primele ore alte diminetii ) . Exceptiile sunt prea putine si de fiecare data ma bucur sa stau de vorba cu un om mai in varsta care are altceva in cap in afara de discutii banale de lift si de la care am ceva de invatat. Doamne ajuta, revin cu partea a doua.